Mihai Tudose pentru europarlamentare - ProRomania
Dan Bistricean 28 aprilie 2014
Adevarul brailenilor, 11 oct. 1915
Adevarul brailenilor, 11 oct. 1915
Adevarul brailenilor, 11 oct. 1915

Săptămâna trecută v-am arătat că jurnaliştii brăileni de odinioară nu ezitau să răspundă ameninţărilor cu … ameninţări. Am subliniat atunci tonul uşor interlop folosit, întrebându-ne de ce totuşi gazetarii nu îşi foloseau dreptul de a depune o plângere pentru a primi protecţie.

Ei, săptămâna aceasta am dat peste Adevărul brăilenilor care ne lămureşte pe deplin care era atmosfera în mica şi agitata lume brăileană. Să lecturăm textul de pe prima pagină a jurnalului condus pe atunci de avocatul C. C. Sculi:

Cică Florică e poliţaiul

Cică fostul subcomisar de până mai eri Florian Ch. (folosirea iniţialelor numelor proprii ne aparţine) – azi licenţiat în drept şi pe care noi cetăţenii Brăileni îl cunoaştem în destul de bine – a devenit poliţaiul oraşului nostru.

Bineînţeles, că nimic nu am fi avut de spus până aci, dacă acest oltean – pretins poliţist modern – s-ar fi convins încă de la începutul carierei sale, că trebuie să-şi bage minţile în cap şi că nu trebue să se înpotriviască desăvârşiţilor şi adevăraţilor ziarişti.

Iarăşi nimic nu am fi avut poate de obiectat, dacă acesta n-ar fi dat totd’auna ascultare clevetirilor şi intrigilor josnice ale unor politiciani – găinari – de talia… acelora pe cari îi cunoaşte. Asemenea nu am fi avut poate de protestat, dacă dânsul ar fi ştiut întotdauna să se debaraseze şi să se lepede de intimii săi amici de pe vremuri – codoşii: I. şantagistul – analfabetul pretins gazetar; C.T. Ş. escrocul de la Telegrama; puşcăriaşul N.V.; belferul C. comisar Circa II; pungaşul G. I., cel cu fraudele dela Societatea poliţistă; subcomisarul Al., bătăuşul secţiei a II-a, precum şi alţii cari nu au voit altceva, decât a i se pune în calea sa pentru a nu putea realiza marele rol ce i-a fost încredinţat de cei cu glavă la cap din capitala ţărei. Cunoaştem bine matrapazlâcurile şi uneltirile ce să plăsmuiesc în localul poliţiei şi al tuturor secţiilor de către acest poliţaiu în complicitatea unor politiciani de partid şi de comun acord cu aceste haimanale.

Olteanul trebue însă să ştie, că dacă va mai cuteza pe viitor de a se deda la astfel de încercări absurde, atunci negreşit că şi noi vom fi siliţi de a trece dela vorbe şi scrieri, la fapte. Vom face apel la forţa cetăţenească şi la opinia ei, o vom chema-o pentru acest scop chiar şi la o întrunire publică. Va fi frumos, ba încă foarte frumos şi poftească atunci I. împreună cu întreaga sa poteră să ne oprească din calea noastră.

„Adevărul brăilenilor”          

Recunoaştem aici inconfundabila „horă brăileană”, pe care gazetarii o demască fără ocolişuri. Numai că mie, personal, nu-mi place un singur lucru, mai cu seamă că sunt brăilean prin… adopţie. De ce, în argumentaţia lor, jurnaliştii brăileni se oftică de faptul că negativul personaj F.I. este oltean? Deci a fi oltean e un stigmat, e un cusur, o neputinţă?

Hm, deci e oltean şi pe deasupra am mai auzit că şi fumează…

Comentarii