Dan Bistricean 19 mai 2014

O călătorie cu tramvaiul prin Brăila este o mică aventură, mai ales dacă trebuie să urci în el la ore mai târzii. Ai astfel şanse mari să vezi o lume pestriţă, de la cerşetori şi inşi puşi pe scandal şi până la tineri deloc politicoşi care scuipă seminţe şi au dialoguri fără nicio perdea cu pensionari indignaţi de lipsa de măsură a junilor.

Constatăm însă că pitorescul unei călătorii cu tramvaiul brăilean domină peisajul urban încă de pe la începuturile existenţei acestui mijloc de transport în comun care, odinioară, dădea măsura civilizaţiei unui oraş. Iată ce relatează ziarul Adevărul brăilenilor din 4 septembrie 1915, ca mărturie că sângele concitadinilor noştri dintotdeauna a curs mai iute prin vene şi uneori pe … nas.

Un incident nostim în tramvai

Un incident nostim a avut loc vineri, 27 august, ora 6 p.m., pe un vagon de tramvai ce făcea cursa Lacu Sărat-Sfinţii Arhangheli. Vagonul plecase din Lacu Sărat şi avea cu dânsul o remorcă pe care se aflau d-nii: Alecu Basarabeanu, Nistoreanu, fiul cunoscutului doctor din localitate şi încă doi jeveneli bine cunoscuţi în oraş, dar al căror nume îmi scapă pentru moment. Abia se pune în mişcare vagonul şi deodată îşi face apariţia un domn ofiţer de marină care voise să apuce tramvaiul ce pleca la oraş, dar din cauza prea marei viteze nu l-a putut apuca.

Atunci domnul Nistoreanu exclamă următoarele cuvinte: „Dl ofiţer de marină cu monoclu a scăpat tramvaiul”. (A se nota că ofiţerul avea monoclu). Cum o fi interpretat acest ofiţer cuvintele rostite, căci deodată luând-o la fugă a ajuns tramvaiul din urmă, s-a suit în el şi, fără nici cea mai mică discuţie, aplică lui Nistoreanu două palme. Nistoreanu rămăsese tablou, dar cu palmele încasate.

După această scenă, a urmat un scandal între aceşti doi şi s-au schimbat mai mute insulte reciproce până la bariera oraşului. Din cauză că Nistoreanu nu înceta deloc cu insultele la adresa ofiţerului, acesta se revoltă din nou şi la un moment dat începu să fugă după Nistoreanu printre băncile tramvaiului – cu mâna pe sabie – în timp ce vagonul îşi continua mersul, până ce a ajuns la Sfântul Spiridon, în faţa Siguranţei.

Aici Nistoreanu invită pe ofiţerul de marină să poftească la oficiul Siguranţei, unde a reclamat cazul subcomisarului de serviciu şi s-au ascultat martorii lui Nistoreanu, adică cei doi tineri. În urmă, conflictul s-a aplanat, după ce mai întâi Nistoreanu a promis domnului ofiţer că-l va pălmui la prima ocazie oriunde îl va găsi.

O singură remarcă. Observaţi că tradiţia brăileană a fugăritului cu sabia prin tramvai şi alte locaţii din oraş nu-şi are originile în lumea interlopă, ci în lumea bună a oraşului, gata oricând să-şi repereze onoarea pierdută fără prea multe şi inutile tatonări.

Comentarii