Dan Bistricean 16 aprilie 2014
Denia din Miercurea Mare. Pocăință vs. Trădare

Denia din Miercurea Mare. Pocăință vs. Trădare

Marți seara, în Săptămâna Patimilor, în bisericile ortodoxe se săvârșește slujba Deniei de miercuri, care are în centru pe de o parte pilda femeii păcătoase căzând la picioarele Mântuitorului și, pe de altă parte, cumplita faptă a trădării Mântuitorului de către Iuda Iscarioteanul.

Femeia păcătoasă vine în casa lui Simon Leprosul, auzind că acolo se află la masă, Iisus Hristos, cel despre care toată lumea vorbea cum l-a înviat pe Lazăr din Betania, cel mort de patru zile. Cade la picioarele Mântuitorului și i le unge cu mir amestecat cu lacrimile părerii de rău pentru viața desfrânată pe care o dusese până în acel moment. Ros de invidie și cu gândul la banii care ar fi putut fi câștigați din vânzarea mirului, Iuda hotărăște să-l vândă pe Hristos.

Avem așadar, față în față, căința premergătoare salvării și căderea, pricinuită de lăcomia banilor.

Părintele Petroniu Tănase, fost stareț al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos, aduce o tâlcuire foarte limpede pentru această Denie și un îndemn de mare folos sufletesc:

Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasauce­nicul Iuda, este răsturnată de pocăință. Păcătoasa se află în sta­rea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda, în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea, pocăința o ridică și o face mironosiță; pe acesta, lipsa ei, îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător și-l duce la spânzurătoare. Aceasta răsturnare ne umple de teamă și îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată și de mare încredere și nădejde, pentru puterea cea mare a pocăinței, ce ne stă la îndemâna.

Comentarii