Mihai Tudose pentru europarlamentare - ProRomania
Anamaria Corneanu 25 aprilie 2013
Interviu cu fotograful Liviu Dediu
Interviu cu fotograful Liviu Dediu
Interviu cu fotograful Liviu Dediu

Va prezentam un interviu in exclusivitate cu fotograful Liviu Dediu, cel care a pus si bazele primului club de gen din Braila. Clubul Foto Instant se bucura de un numar mare de admiratori, fapt ce ne-a determinat sa aflam care este reteta succesului si ce trebuie facut pentru a  putea deveni membru.

R: De la ce a pornit ideea de a pune bazele Clubului Foto Instant Braila si cine sunt fondatorii?
L.D.: Am constatat pe Facebook ca sunt multi fotografi braileni si am incercat sa ii cunosc. Nu reuseam sa ne intalnim, pentru ca fiecare isi avea alt domeniu de activitate, nu aveam un loc in care sa ne intalnim si impreuna cu sotia mea am hotarat sa facem un grup. Am gasit o aliata care mai tarziu a devenit si ea fotograf. De obicei cine intra in contact cu mine devine fotograf si asa a pornit totul, in februarie anul trecut. Aceasta este o dorinta mai veche de-a mea, de vre-o doi ani de zile. Am practicat sport de performanta si in mintea mea totul se organiza la nivel de grup. In alte orase exista cluburi de fotografi, in Galati sunt trei cluburi, in Braila niciunul si am pus eu bazele primului.

R: Cati membri are clubul dumneavoastra?
L.D.: Daca ar fi sa ma iau dupa ceea ce scrie pe pagina de Facebook, cred ca sunt 213. De regula la o iesire ies intre 17 si 24 de persoane, fotografi sau mai putin fotografi. Clubul Foto Instant Braila nu are ca membri numai fotografi. Sunt persoane care sustin activitatea de fotografie, sunt persoane care sustin activitatea culturala, cum ar fi Camelia Gusatu si Carmelia Dragomir sunt persoane care sunt doar amatori de fotografie. La ultima iesire la care am fost in Muntii Dobrogei au fost 17 persoane si am constat ca atatia suntem de obicei.

R: Ce faceti la aceste iesiri, aveti o anumita tema?
L.D.: Desi nu mi-am dorit sa fiu liderul grupului, am constatat ca este greu pentru unele persoane sa aibe si initiativa sa puna si in practica. In ultima perioada am incurajat iesirile in Muntii Dobrogei. Se pot face fotografii cu modele, pot face un macro daca ne referim la o floare in sine sau la o insecta, inclusiv fotografia sportiva pentru ca practic si alpinism si cand stiu ca prietenii mei din Galati sunt in zona ii duc si pe cei din club sa vada si sa faca poze.

R: Ce anume faceti dumneavoastra in acest club? Sunteti didact, ii invatati anumite tehnici?
L.D.: Tendinta fotografilor amatori este sa isi doreasca „scule’ bune, performante si atunci pun accentul pe tehnica. Fotograful profesionist pune accentul pe clientela, fotograful artist pune accentul pe fotografie, arta in sine, eu incurajez arta. Tema unei intalniri in proportie de 80% se concentreaza pe compozitie. Am avut privilegiul sa faca Scoala de Fotografi si sa lucrez cu Vespasian Lungu, el era cel care ne instruia in domeniul compozitiei. Desi aveam 28 de ani primeam cu linia peste degete, pentru ca nu ii asezam merele cum vrea el. Omul acesta m-a invatat conceptul de arta, cum sa privesc un tablou dincolo de ce se vede initial. Asta inseamna sa privesti in perspectiva, sa stii ca ai fotografiat ceva care sa iti placa cand ajungi acasa, sa nu mai intervii pe ea. Toate intalnirile pe care le organizez au la baza compozitia si estetica imaginii. Nu sunt fan al unui tip de aparat, incurajez sa se faca fotografii chiar si cu telefonul. La Festivalul Florilor vor fi facute fotografii facute cu compactul, nu ma deranjeaza daca sunt facute si cu telefonul. Este adevarat ca nu putem compara un aparat foto cu un telefon, dar daca omul respectiv vede ceva frumos care l-a miscat si a imortalizat imaginea cu un telefon, nu inseamna ca este o fotografie slaba. Acea imagine arata sentimentele tale atunci cand ai facut fotografia.

R: Ce anume il determina pe un om sa se simta fotograf?
L.D.: O persoana se simte fotograf atunci cand a facut „click”, el isi asuma raspunderea pentru imaginea respectiva, mai ales daca o face publica. Ca este un fotograf bun, ca este un fotograf mai slab sau ca este profesionist, din momentul in care a pus aparatul la ochi sau telefonul si a facut fotografia se numeste fotograf. Daca iei un grup de copii, toti vor desena pe asfalt, dar timpul, conditiile, viata in sine ii alege pe unii dintre ei care ajung pictori, arhitecti, etc. Oamenii au tendinta de a aprecia frumosul si doresc sa faca lucrul asta. Din punctul meu de vedere, din momentul in care ai apasat declansatorul te numesti fotograf.

R: Photoshopul, cu sau fara el?
L.D.: Eu sunt fan photoshop! Initial am plecat de la problema pe care o ridica o fotografie atunci cand foloseam un compact. In momentul in care doream sa imbunatatesc fotografia intram in photoshop. Apoi, pentru ca mi-a placut sa intru pe portretistica si am constat ca ma descurc aici am inceput o alta etapa, aceea a cosmetizarii. Si am invatat cum sa scot cosurile, daca aveam un model cu ochii umflati, incercanati si cu riduri interveneam si acolo. Am avut o singura lectie despe photoshop, pentru ca m-a suparat faptul ca unii pozeaza cladiri facute prin anul 1800 si ceva si lasa antena parabolica si cablurile in poza. Am incercat sa fac o lectie in care sa arat cum se lucreaza cu photoshopul si cum se indeparteaza anumite lucruri care nu trebuie sa fie acolo, de exemplu un cablu.

R: V-ati gandit sa transformati clubul intr-o scoala de fotografi?
L.D.: Din punctul meu de vedere nu sunt calificat sa fac acest lucru. Exista in Romania si in lume workshopuri de fotografie si cred ca sunt indicate. Eu merg pe principiul „gratis am primit, gratis dau”. Eu nu pot sa primesc bani de la cineva pentru a-l invata fotografie. Ideea este ca nu stiu in ce masura clubul va deveni o scoala, poate clubul va reusi sa dea nastere unui curent fotografic. Poate descopera cineva din club o noua tendinta, dar a face din el o scoala concreta nu vad posibilitatea. Acum clubul se afla in custodia Bibliotecii Judetene care ne ofera si mana de ajutor de care avem nevoie. Imi place sa atrag atentia institutiilor publice ca se face ceva si in orasul asta.

R: Cate expozitii ati avut pana in prezent si cand va fi urmatoarea?
L.D.: Din februarie anul trecut am avut doua expozitii colective. Prima a fost pe 1 iunie la Teatrul Maria Filotti si s-a desfasurat cu sprijinul doamnei Camelia Gusatu care a avut un aport deosebit. A doua expozitie organizata tot cu ajutorul Directiei de Cultura, pe platoul din fata primariei in perioada12-19 august, expozitie legata de Zilele Brailei. Am fost 17 fotografi, inclusiv doi invitati din Arad si din Galati care au celebrat cu noi Zilele Brailei si s-a bucurat de succes aceasta expozitie. In ianuarie, la Gala Premiilor Culturale Brailene, organizate de doamna Ana Harapescu care a avut cel mai mare impact asupra fotografiei in Braila si mai ales asupra mea. Doamna Harapescu la un moment dat a reusit sa salveze fara sa stie existenta grupului. Intervenisera cateva probleme de functionare care ma determinau sa desfiintez clubul, dar doamna Harapescu a facut un pas important pentru mine ca fotograf si pentru mentinerea grupului si la momentul respectiv a salvat grupul.
Impreuna cu sotia mea Iuliana am avut o expozitie la Galati, la invitatia doamnei Angela Baciu pentru a celebra implinirea a 43 de ani de cand Casa de Cultura a luat fiinta. Acolo a avut loc vernisajul expozitiei „Picaturi de Dobrogea”. Sunt imagini din Dobroga, tot ce trece dincolo de Dunare. Acum, incepand cu 11-12 mai, daca merg lucrurile bine, impreuna cu Iuliana vom face o expozitie stradala, „Picaturi de Dobrogea 2”. Vor fi trei puncte: primaria, faleza si Parcul Monument, doamna Camelia Gusatu ma ajuta foarte mult. Prin faptul ca deschid acest tip de expozitie stradala imi doresc ca si altii sa faca acest lucru. Nu ma tem de concurenta, pentru ca iesa din anonimat aceasta arta. La expozitia din 1 iunie Iuliana a avut 14 fotografii facute cu copii, la ea la lucru, la sat. In incaperea unde lucra ea era un geam, care datorita vechimii a capatat o oarecare opacitate si era o lumina extraordinara pentru fotografia portret, astfel ca multi fotografi ne intrebau daca foloseam niste scule de care noi nici nu stiam. Acele poze erau facute cu compactul si dupa ce au trecut prin photoshop au ajuns in expozitie.

R: Aveti anumite criterii de selectionare a celor pe care ii primiti in club?
L.D.: Nu poate veni chiar oricine, avem criterii morale. Sunt unii care vin doar pentru ca aud ca se fac fotografii si vin doar ca sa fie modele. Fug de cei care au un limbaj trivial, fug de cei care au veleitati agresive si incurajez mult, foarte mult ca fotografia sa fie practicata de cat mai multe femei. In momentul in care vad ca o fata se apuca de fotografie devine preferata mea si ma ocup de ea, o ajut ii arat cum sa aseze. Avem un caz, Cristiana Malcica, eleva la Murgoci care deja are planifcat si cred ca a si obtinut bursa de a studia fotografie la Londra. Nu este o consecinta a clubului foto, noi nu avem nici 0,0%. Este in totalitate meritul ei si eu ma mandresc ca este membra a clubului.

Comentarii

5 thoughts on “Interviu cu fotograful Liviu Dediu

  1. Felicitari, d-le Dediu, pentru aceasta initiativa si pentru ca ne incantati privirea cu fotografiile d-voastra! Va urmaresc cu interes fotografiile postate pe facebook, in special cele dedicate arhitecturii orasului! Sunt de acord sa le editati, pentru ca fatadele cladirilor sunt pline de cablaraie! Succes!

  2. Dacă tot ia inițiativa domnul Dediu speram sa si plătească datoriile care le are pentru aparatele de fotografiat pe care le folosește în mod excepțional … nu de alta…. … Pentru ca dupa ani in care a fost mereu solicitat el si sotia urmează o acțiune judecătorească .
    Cu stimă si respect …. persoană care așteaptă de ani sa ii fie restituită această sumă….
    „Prietena de familie „

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.