Pro Braila 22 mai 2014
Simona Draghincescu

simo9

 

ProBrăila: Ce te-a adus în PDL? Descrie traseul tău politic de la localele din 2012 până în prezent.

 

Simona Drăghincescu: O să descriu întregul meu traseu politic, de ce numai din 2012? Nu-mi este ruşine cu el şi, cu ocazia asta, îi lămuresc pe cei interesati de acest subiect, poate pentru totdeauna, deoarece m-am săturat de toţi zvonerii şi răspândacii care au făcut o pasiune din acest subiect. În anul 1995 mă saturasem de Anton Lungu la Primăria Brăila. În afară de vorbe, de gargară ieftină comunistă, nu era mai nimic în Brăila. Oraşul părea curat, dar curat, cu adevărat, era doar în centru şi pe lângă acesta. În cartiere nu era aşa de bine, în schimb nu era nici pe departe cum este acum: mizerabil de-a binelea. Şi nici câini nu erau. Eu tot încercam să identific un partid cu alecărui idei, doctrină şi conducători să mă identific. Aşa am găsit Partidul Alternativa României, cu Vosganian la conducere. Am intrat în partid şi am rămas până în 1999, când, după o declaraţie făcută de senatorul Laurenţiu Ulici la adresa tinerilor brăileni – „La Brăila tinerii sunt morţi!” -, mi-am prezentat demisia. Am înţeles la ce se referea: la lipsa de reacţie şi la neimplicarea acestora, dar nu am putut să accept declaraţia ca atare. Nu poţi face aprecieri cu caracter general cu atâta uşurinţă. De fapt, eu cred că nu poţi face aprecieri asupra nimănui atâta timp cât nu-l cunoşti şi nu-i ştii potenţialul. Din birou nu se vede nimic, nicăieri… În anul 2001, poate 2002, când s-a înfiinţat APR, am fost invitată să mă înscriu. Am refuzat, pentru că nu mai eram interesată şi, în plus de asta, APR era un partid de stânga, eu fiind o persoană cu vederi de dreapta. În anul în care APR a fuzionat cu PNL, am fost din nou invitată să mă înscriu, de data asta în PNL. Nu am refuzat, dar nici nu am acceptat. În anul 2004, în 8 noiembrie, m-am înscris în PNL, la insistenţa primarului Cibu, care mi-a spus că nu pot conduce o direcţie a Primăriei daca nu sunt membru de partid – o inepţie sinistră care se perpetuează şi acum. Am fost foarte activă şi cunosc foarte mulţi membri PNL pe care îi apreciez şi care mă apreciază. Am avut aici, însă, numai belele din partea unora care doreau să fim numai vasali, nu şi lideri… Liderii erau bine stabiliţi, nominalizaţi şi promovaţi după criterii inventate de câţiva. Ca şi acum, de altfel! N-am acceptat şi am plecat în ianuarie 2008 printr-o demisie publică, motivând de ce plec. Demisia am comunicat-o cetăţenilor prin intermediul presei. Apoi m-am încris în PD, dar atunci s-a făcut fuziunea cu PLD, din care a rezultat PDL. Nominalizaţii de atunci pentru conducerea PDL ne-au obligat pe toţi membrii PD să ne facem adeziuni noi la PDL, lucru pe care eu l-am refuzat, deoarece forma juridică de fuziune a fost prin absorbţie a PLD de către PD, deci, juridic, nu trebuia să fac o cerere să mă înscriu în noul partid, ci, pur şi simplu, trebuiau să fie doar preschimbate carnetele de partid. Oricum, nu m-ar fi primit, deoarece domnul Mitroi avea câţiva dinţi împotriva mea, deoarece în anul 2005 se auzise că sunt şanse să-l înlocuiesc la conducerea Prefecturii, ceea ce era adevărat. Dar, lucru foarte important, nu a fost cererea mea, ci o propunere a primului ministru de la acea dată. Când am discutat cu cei îndreptăţiţi, eu chiar am punctat că pot să ocup orice post numai dacă acesta este liber. Eu n-am vrut şi nu vreau să ocup postul nimănui, niciodată. La presiuni politice inimaginabile, nu s-a mai dus nominalizarea mea în funcţia de prefect până la capăt şi s-a scos propunerea de pe ordinea de zi a şedintei de Guvern. După acest moment am ramas în afara politicului, dar am susţinut mereu candidaţii PDL şi pe preşedintele Traian Băsescu, atât în 2004, cât şi în 2007, la referendum. În 2008 l-am susţinut pe Florin Cîrligea, în 2009 pe Traian Băsescu, în 2012 pe Alexandru Nazare… Acum îl susţin pe Cătălin Predoiu. Dar revin asupra anului 2008, când, sătulă de mizeriile şi presiunile făcute asupra mea, m-am hotărât să candidez la Primărie. Iniţial, doream să candidez ca independent, dar timpul era foarte, foarte scurt pentru a putea aduna semnăturile necesare, aşa că am acceptat propunerea PNŢCD şi am candidat din partea acestora, fără să rămân, însă, la PNŢCD. Din octombrie 2008 m-am înscris în PDL, la rugămintea lui Florin Cîrligea. Am stat în PDL până în decembrie 2010. Plăteam cotizaţia, dar nu călcam pe acolo, din varii motive, pe carepoate că le bănuiţi. Din ianuarie 2011 n-am mai fost membru de partid niciunde, deşi în septembrie 2011 PER Bucureşti mi-a solicitat să mă ocup de organizarea acestui partid la Brăila, dar am solicitat un timp scurt de gândire şi am declinat invitaţia. În februarie 2012, când am înţeles cum stau unele lucruri, m-am hotărât să candidez independent la Primărie şi m-am apucat de strâns semnături. În martie-aprilie, auzindu-se că strâng semnături, am primit oferta de la PPDD să candidez din partea lor la Primărie, în timp ce PDL mi-a „recomandat” să nu candidez independentă, ci să vin pe lista lor, pe locul 1, maxim 2, cu Viorel Balcan candidat. Le-am spus celor de la PDL (şi lui Balcan, personal) că Viorel Balcan nu va lua mai mult de 5-6000 de voturi (atât cât a şi luat) şi că accept să vin pe lista lor, dar să fiu candidat din partea PDL la Primărie, nu din partea AVB.Am considerat că AVB era o „invenţie” ce servea numai unor interese obscure de grup, ceea ce s-a şi demonstrat, nu m-am înşelat deloc. De fapt şi de drept, AVB s-a creat pentru a-l dărâma pe Stancu de la Consiliul Judeţean şi pentru a-l păstra pe Simionescu la Primărie. Oare de ce? Cetăţenii, se pare, nu contau sub nicio formă! N-am auzit niciodată nicio discuţie concretă despre sau pentru cetăţeni. Aşa că am refuzat şi am candidat fără partid şi aparatul acestuia, adică singura, independentă, sprijinită direct de circa 8000 de cetăţeni prin semnăturile lor şi de maxim 20 de tineri, şomeri, prieteni, familie. Şi rezultatul a fost unul foarte bun: circa 20.000 de voturi, atâtea au fost au fost, pentru că aproape 3000 de voturi le-au anulat degeaba, aşa, „de siguranţă”. Ei au înţeles că sunt altceva. Când a venit Alexandru Nazare la Brăila, i-am pus o întrebare: „De ce vreţi să vorbiţi cu mine, Domnule Ministru?”. Mi-a răspuns: „Dacă vin să candidez pentru parlamentare la Braila şinu vorbesc cu cineva care obţine 20.000 de voturi în mod direct din partea cetăţenilor, cu cine să mai vorbesc şi de ce?” Şi aşa a început colaborarea mea cu Alexandru Nazare, o colaborare care acum se desfăşoară natural. În toate discuţiile mele cu Alexandru Nazare, din septembrie 2012 şi până acum, am vorbit numai despre proiecte pentru cetăţeni, numai despre brăileni şi nevoile acestora! E o mare diferenţă, nu? E distanţă mare de la cei care făceau fel de fel de calcule electorale în dispreţul cetăţenilor şi Alexandru Nazare care vorbea şi „calcula” pentru cetăţeni. Eu nu sunt genul de persoană care merge la plăcinte înainte şi la război, înapoi, ci mai degrabă genul „decât cu un prost la câştig, mai bine cu un deştept la pagubă”. Nu pot accepta să-şi bată cineva joc de mine! Dar vă daţi seama că este şi varianta de a merge cu un deştept la câştig, nu? Şi cam asta-i tot despre activitatea mea politică şi cam acesta-i adevărul. Cine vrea să-l creadă, bine, cine nu, nu! Mai mult decât aceste lucruri, toate bazate pe principii, n-am cerut niciodată nimic, de la nimeni!

 

ProBrăila: Ce se întâmplă în PNL? Îi cunoşti bine pe cei de acolo!

 

Simona Drăghincescu: Da, îi cunosc pe toţi, pe unii mai bine, pe alţii mai putţin bine, iar alţii nu mă interesează deloc. Să ştiţi că am refuzat toate invitaţiile lor după ce am plecat de acolo (din 2009, 2010, 2011), iar ei le iau ca refuzuri sau critici personale, pentru că se confundă partidul cu persoana fizică, adică PNL e pe persoană fizică, înţelegeţi! Mulţi penelişti de valoare s-au retras mai mult sau mai puţin discret din aceasta zonă. În rest, le urez succes şi, fiindcă eu ştiu cam ce pot şi ce fac cei de acolo, le comunic că „războiul” electoral e bazat pe principii, idei, realizări pentru cetăţeni, proiecte şi nicidecum pe filme şi înregistrări ilegale trucate sau pe „săgeţi” şi agitatori trimişi în zonele de campanie ale adversarilor politici, aşa cum am văzut zilele acestea. Nu mi-e teamă nici de acestea sau de aceştia, dar pentru că au un candidat pe care eu îl cunosc şi îl respect, eu mi-am făcut datoria să spun aceste lucruri. E valabil şi pentru PSD sau pentru oricare dintre ceilalţi contracandidaţi, şi le spun că adevărul e doar unul singur, doar minciunile sunt multe şi fără număr.

 

simo8

 

ProBrăila: Am văzut fotografii cu tine într-o groapă din mijlocul unei străzi din Brăila! Erai în ea până la genunchi! Spune-ne cum se astupă o asemenea groapă!

 

Simona Drăghincescu: E o groapă de pe strada Plevna, dacă nu mă înşel, stradă reparată acum maxim 2 luni. Sunt foarte multe exemple de acest fel, din păcate. Suntem în zona lui Dorel sau poate a „meşterului strică, drege de frică”, sau a incompetenţilor pe care nu-i verifică nimeni. Nimic nu se face cu responsabilitate şi profesionalism. Nu ar trebui să existe aşa ceva, dar cu aşa conducători, cu aşa administraţie, aşa lucrări! Gropile, până să le astupi, ar trebui să nu existe. Iar pentru a le astupa, trebuie să ai respect pentru brăileni, să fii un profesionist, să fii responsabil, să-ţi crape obrazul de ruşine până remediezi greşeala.

 

ProBrăila: Arteziana din centrul Brăilei va fi refăcută! Doar vreo 15 miliarde. Te rog să ne spui dacă e mai mare decât o roată de bicicletă!

 

Simona Drăghincescu: Da, e o mare porcărie, un „şmen” inimaginabil. Ne iau pe toţi de proşti! Este, cum bine ziceţi, cât o roată de bicicletă şi, iniţial, nu erau 15 miliarde de lei vechi, ci 18 miliarde! Când am citit înca o dată ordinea de zi, nu înţelegeam ce fântână este în Piaţa Traian de costă atât de mult şi, la miezul nopţii, împreună cu fiul meu cel mic, am făcut o vizită… În cele din urmă, proiectul a fost scos de pe ordinea de zi şi pus luna următoare cu 15 miliarde, cu 3 miliarde mai puţin. Dar o pot „drege” tovarăşii, fac un act adiţional şi urcă lucrarea tot la 18 miliarde. Se practică la Brăila! N-aţi văzut că la ultima şedinţă de CLM au aprobat cheltuieli neeligibile în procent de 49 % din contracte pentru 2 proiecte europene? Nu au mai aşteptat să vină UE şi să spună că Braila are corecţii de 49 %, au făcut-o singuri! Ştiti cine face treaba aşa, nu? În Piaţa Traian este şi bustul lui Traian, şi acela „recondiţionat” cu vreo 9 miliarde şi jumătate de lei vechi. Avem o piaţă foarte valoroasă, mare cât o „roată de bicicletă”! Cred că dacă făceau o altă piaţă, nouă, nu costa cât bustul şi fântâna la un loc. Eu mai râd aşa, dar fac doar haz de necaz, pentru că, de fapt, îmi vine să-i „strâng de gât”, ca şi ei pe mine, de altfel.

 

Pagina 14 a

 

ProBrăila: Dosarul „Concordia” se învârte în jurul cozii! Cât de clare sunt, în acest caz, lucrurile pentru tine? Lămureşte-i şi pe brăileni!

 

Simona Drăghincescu: Pentru mine lucrurile sunt clare din 7 decembrie 2007, când Curtea de Apel Galaţi a dat o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă în favoarea Prefecturii şi DAPT Brăila. M-am lămurit, însă, în 6 martie 2008, când aceeaşi Curte de Apel Galaţi, cu aceeaşi judecători, a „hotărât” că acest proces nu trebuia să se judece în instanţe de contencios administrativ şi în civil, ceea ce este o aberaţie! În plus, din acest motiv prefectul a fost schimbat atunci imediat şi, la primul termen de judecată, la care n-am fost citaţi, am primit doar un telefon de la Tribunalul Brăila, în sensul că nu are rost să mai venim la proces, că s-a judecat. Vă daţi seama ce-i aici? Totul este trecut în dispozitivul hotărârii judecătoreşti. Aşa ceva nu cred că exista în Romania. Eu, pe de altă parte, am fost mereu singură, pe unii angajaţi de la DAPT eu i-am protejat decizional, luând totul asupra mea, fără să le cer nimic în schimb decat respect, iar ei au trădat într-un mod ordinar (ca şi caracterul lor, de altfel). Dar cetăţenii Brăilei au înţeles că am dreptate şi 20.000 mi-au dat votul lor de încredere. Acum este finalizată doar o etapă, cea penală, şi nici aceasta definitivă, nu şi cea civilă. Nu e nimic pierdut, decât timp, şi vorba doamnei Monica Macovei: „Nu mă las şi nu mă las!” O să reuşesc până la urmă să iau Piaţa Concordia din mâna celor care nu au niciun drept asupra acesteia şi să o readuc înapoi municipiului Brăila, o să vedeţi! Pe cei peste 20.000 de brăileni, şi nu numai pe aceştia, îi aştept şi acum la alegerile europarlamentare să mă susţină, pentru că eu nu m-am schimbat deloc, sunt aceeaşi persoană şi tot aşa voi rămâne. Doar că, de data asta, am lângă mine o echipă curată, un partid puternic care doreşte să se întâmple ceva de bine şi pentru toţi cetăţenii Brăilei, nu numai pentru vreo câţiva.

 

ProBrăila: De 20 de ani, Brăila este condusă spre dezastru de aceleaşi familii! Spune-ne în ce procent se manifestă hoţia, în ce procent oportunismul şi în ce procent neprofesionalismul?

 

Simona Drăghincescu: Grea întrebare, dar nu fără răspuns! Îmi permit să fac o corecţie: în loc de familii, corect este „famiglii”. Toată lumea ştie ce-i aceea o „famiglie”… adică mafioţi! Este însă o mare diferenţă între mafioţii veritabili şi mafioţii de cumetrie de la Brăila: primii au reguli clare, de multe ori chiar se ţin de cuvânt, dar ăştia din Brăila nu au nimic în afară de amante, salariaţi şii cam atât. Hoţia se manifestă aşa cum ne-a comunicat oficial Preşedintele Curţii de Conturi a României, Nicolae Văcăroiu: în procent de 50-60 %. Vă daţi seama? De aceea a spus Nicolae Văcăroiu că „în România se fură prea mult” Această declaraţie din partea unui oficial de asemenea rang este un dezastru pentru ţară, şi la fel este şi la Brăila. Oportunismul denotă, în primul rând, lipsa de caracter. Aşa cum reiese şi din definiţia de dicţionar, acesta este o „atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-şi satisface interesele personale, adoptă şi aplică, după împrejurări, principii şi păreri diferite”. E plină lumea de oportunişti, la modul general, dar mai ales în politică şi în administraţia publică, iar Brăila nu face excepţie, dimpotrivă. Aşa-zişii conducători şi lideri, cum le place lor să creadă că sunt, abia aşteaptă oportuniştii şi chiar au nevoie de această categorie de persoane care se pun la dispoziţie pentru a face orice şi oriunde este necesar, inclusiv la furat voturi. Se spune că starea de sărăcie şi criza economică măreşte numărul acestor persoane. Eu spun că nu este aşa, ci spun că această categorie de persoane aşa este “croită “, acesta este caracterul lor şi doar momentul potrivit le mai trebuie încât sş-şi pună “în valoare” calităţile. Istoria României e plină de astfel de oportunişti, trădători, într-un cuvânt – de oameni lipsiţi de caracter. Vorba cântecului Ionelei Prodan – ştie ea ce ştie, că doar e de la PSD, nu? Şi nu e vorba doar de PSD aici, ci de aproape toţi! Excepţiile, însă, întăresc regula! Ia să vedem: “Din bucata mea de pâine/ Am crescut un om şi-un câine(…) Omul e şi duşmănos,/ Chiar de vorbeşte frumos,/ Te vorbeşte-n faţă bine/ Şi-n spate loveşte-n tine/ Ce ai omule cu mine/ Nu-ţi fac nicio stricăciune (…) Şi atunci te-ntreb pe tine/ Care-i om şi care-i câine?” Am dat doar un exemplu de “omenie”, de caracter, de onoare şi demnitate… Ce depăşite de vremuri şi perimate sunt aceste noţiuni, aproape că devin utopii! Mă declar, oficial, de modă veche: onoare, demnitate, adevăr, cetăţean, respect! Onoare? “A dispărut de mult se pare/ Orice bun simţ, gest sau bună purtare/ Orice vis e şters din clasele primare/ Sistemul dă o mare eroare!/ Ţara asta merge singură la vale/ Cavalerii nu mai au nicio onoare/ Fură organizat într-o mare dezorganizare/ Şi ăsta e un mare semn de întrebare/ E lumea a treia, cam aici ai nimerit/ Scapă cine poate, restul s-au obişnuit/ (…) Debranşaţi de la condiţii de trăit/ (…) Am întâlnit şi români fericiţi, doar pe afară/ Am întâlnit şi români păcăliţi, ca în ţară” – Guess Who, “Onoare”. Vedeţi? Nu o spun numai eu, o spun şi tinerii prin vocea unor artişti contemporani sătui de ceea ce văd în jurul lor. Ceea ce este mai trist este că această situaţie persistă de foarte multă vreme, noi n-am învăţat nimic din greşeli, şi nu o spun doar eu, a spus-o mult mai bine şi cu mult mai mult talent Andrei Pleşu într-un articol: “Nu e frumos să vorbeşti urât neamul tău. Se găsesc imediat patrioţi solemni, care să-ţi dea peste mâna cu emfază. Mulţi dintre ei nu stăpânesc cumsecade limba “patriei”, nu ezită să-şi fure sau să-şi înşele compatrioţii, nu se simt lezaţi când patriotismul naţional e lăsat de izbelişte. Dar nu acceptă, sub nicio formă, să te legi de ţărişoară şi de popor. Ţărişoara şi poporul sunt sacre! Ţărişoara a exasperat, totuşi, o sumedenie de mari români, de la Cantemir la Eminescu, de la Caragiale la Cioran” (din “Meningita morală”) Sau Octavian Goga: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală.” (din “O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu. Anul 1916) Ce poţi să mai spui? Parcă Octavian Goga, din 1916, trăieşte în 2014 la Brăila.

 

ProBrăila: Ce părere ai despre candidatul PNL la europarlamentare? Noi n-am auzit de el!

 

Simona Drăghincescu: Din punct de vedere profesional îl cunosc şi nu am ce să comentez, iar din punct de vedere politic ar trebui să-l ştie presa şi cetăţenii mult mai bine decât mine. Îmi este drag dr. Cristian Pricop şi-i urez mult succes în activitatea politică aleasă, iar cu această ocazie îl rog să nu mai voteze în CLM proiectele de hotărâre care nu sunt în favoarea cetăţenilor supuse spre aprobare de USL (PNL şi PSD). Aceleaşi gânduri bune le am şi pentru ceilalţi candidaţi, cu menţiunea că-i rog să ia atitudine în favoarea cetăţenilor şi în afara campaniilor electorale, constant, nu sporadic. Doar aşa să le aduc aminte unora că există pe „piaţa politică”. Daca nu sunt îndeplinite anumite „condiţii”, încep şi ei să mai vorbească. Mă amuză aceste „tehnici şi tactici”.

 

simo2

 

ProBrăila: PSD-ul este absent în această campanie de pe scena politică brăileană. Strategie sau dezinteres clar?

 

Simona Drăghincescu: Eiiii, PSD absent …! N-aţi învăţat de atâţia ani? Ăştia şi când sunt absenţi „lucrează”, dar „sub pământ SRL”. Probabil că se pregătesc să pună din nou în aplicare modelul „Dragnea”, de „câştigare şi adjudecare alegeri”, aşa ca în 2012. Votează morţii şi absenţii!

 

simo4

 

ProBrăila: Ce partid reprezintă cu adevărat dreapta în Brăila?

 

Simona Drăghincescu: Cu Nazare în frunte, PDL! Politica la Braila se împărţea în două categorii: PNL & Co şi PSD & Co. PDL era doar o „anexă”a unei dintre părţi. Grupul de influenţă politico-administrativă se întâlnea într-un loc bine stabilit şi hotăra: acela merge la Primărie, acela la CJ, aceea/acela la Prefectură, acela la secretariatul Primăriei, consilieri, băieţii noştri… Competenţă, profesionalism, cetăţeni, interes public? Glumiţe! Şi asta numai în campanie, restul erau doar aranjamente, PCR-işti şi securişti! Şi iată că vine Nazare, fără ezitare, şi pune de-un partid curat, cu Simona Drăghincescu candidat! „Curat, murdar, nene Iancule!”

 

ProBrăila: Am auzit foarte mulţi brăileni vorbind despre Alexandru Nazare, preşedintele PDL Brăila, ca despre un politician care anunţă acea schimbare fundamentală în bine. Vezi în actualul PDL Brăila echipa capabilă să europenizeze cu adevărat Brăila?

 

Simona Drăghincescu: Da! În primul rând, Alexandru Nazare nu face parte din nicio gaşcă de „cartier” şi este un politician de tip european, crescut şi educat la Berlin şi Bruxelles, şi nu a fost trimis acolo unde este de X sau Y şi nici nu i-a plătit nimeni studiile, aşa încât sa stea sluj în faţa acestora. A muncit foarte, foarte mult, de unul singur sau în echipă, să ajungă unde este, nu a ars etape, chiar dacă are doar 33 de ani. Spre deosebire de alţi tineri – că Brăila e plină de „tineri politicieni” care habar nu au pe ce lume trăiesc, darămite să aibă habar de politică sau administraţie publică! – acesta a evoluat singur, nu a fost împins de „sistem” în faţă, aşa încât să dea bine, ca să arate că „noi promovăm tinerii”, dar aceştia sunt promovaţi, de fapt, doar de dragul promovării.

Alexandru Nazare a coagulat în jurul lui o echipă de oameni serioşi, care pun umărul la greu. Mai sunt, însă, pe acolo, la noul PDL, şi câţiva oportunişti, trădători, oamenii altor partide, „spioni” de la PNL şi PSD, dar se pare că nu se poate fără ăştia. Mai avem mult până să învăţăm că trebuie să existe doar două, maxim trei formaţiuni politice, una de stânga, una de dreapta, una de centru şi poate încă o formaţiune de centru,cu oameni serioşi, fără măscărici politico-administrativi, oameni cu o carieră politico-administrativă solidă, care să se ocupe numai de asta şi acesta să fie jobul lor, aşa cum este Nazare, nu ca alţii care fac politică ca o opţiune high life sau, mai degrabă, ca un hobby, ori de dragul influenţei politice sau puterii, chiar dacă, teoretic, au renunţat la afacerile lor. Cine crede că unul care câştigă miliarde de lei vechi pe an dintr-o afacere lasă această afacere de izbelişte şi se ocupă de politică din care câştigă circa 80.000 lei pe an? Nimeni! Altă minciună! Eu am constatat că, dacă vrei să reprezinţi cu adevărat interesul cetăţenilor şi să te ocupi cu interes şi profesionalism de problemele lor, nu ai timp de nimic altceva, aşa că … Vă las pe dumneavoastră, cetăţenii, să înţelegeţi ce vreţi!

 

ProBrăila: Eşti pe lista PDL pentru europarlamentare. Ţi-ai luat biletul pentru Bruxelles? Sau ai cumpărat bilete pentru toţi brăilenii ?

 

Simona Drăghincescu: Ce să fac singură la Bruxelles? La Bruxelles se merge numai în echipă, iar eu fac parte dintr-o echipă de profesionişti ai PDL şi voi reprezenta vocea şi interesul brăilenilor, aşa cum le-am promis şi la alegerile locale. Echipa mea va fi la Bruxelles şi vă promit că vocea brăilenilor se va auzi până acolo prin intermediul meu, nu ca până acum! Ştiţi că mă ţin de promisiuni, nu? Sunt recunoscută pentru asta, doar ştiţi !

 

ProBrăila: Eşti pentru o poziţie publică vizibilă şi clară în politică? Cum apreciezi genul de şmecherie practicat de politicienii USL din Brăila?

 

Simona Drăghincescu: Sigur ca da, şi nu numai în politică, ci şi în administraţia publică! Ştiţi foarte bine care este motoul meu: „Politică cu principii, plăcere cu angajament, bogăţie cu muncă, înţelepciune cu caracter, afaceri cu morală şi rugăciune cu caritate” (Mahatma Ghandi). E foarte simplu, uşor de înţeles şi mă ţin de el. Nu cred că mai are rost să comentez şi altceva. USL trăieşte? Asta-i şmecherie? Nici măcar şmecherie, e doar prostie şi hoţie! Ne iau pe toţi de proşti, şi cam atât! Mizează numai pe naivitatea cetăţenilor, dezinformarea şi minciuna sunt practicile lor de zi cu zi. „O minciună spusă de un milion de ori devine adevăr”, dar devine un adevăr nazist, din păcate, pe care unii îl afirmă cu succes zilnic.

 

simo5

 

ProBrăila: A murit USL-ul la Brăila?

 

Simona Drăghincescu: Nu, la Brăila, la tanti Elvira, USL & Comp trăieşte, şi trăieşte bine-n „cuget şi simţiri”! Şi nu numai la Brăila, dar aici e tanti Elvira. Să le fie de bine, să trăiască „ca merii, ca perii, în mijlocul primăverii” cu ANI şi cu DNA! Uite că mai fac şi versuri, cu vers alb, din când în când. Vedeţi, sunt şi poetă! Glumesc!

De fapt, aşa a fost mereu în ultimii 24 de ani: PSD a guvernat cu sprijinul PNL (2000-2004) şi PNL a guvernat cu sprijinul PSD (2006-2008), iar 2012-2014 USD guvernează cu sprijinul PNL, iar în teritoriu USL trăieşte bine! De Brăila, ce să mai vorbim… De 24 de ani este condusă de aceleaşi persoane care îşi schimbă doar rolul, locul şi partidul direct sau indirect. Nu înţeleg, însă, cum cetăţenii votează asemenea persoane, persoane care nu au un niciun rezultat!

 

ProBrăila: Ce spun brăilenii? Zilnic te întâlneşti cu foarte mulţi dintre ei!

 

Simona Drăghincescu: Depinde! Unii îmi spun că m-au văzut la TV, că mai vor să apar, că tot ceea ce spun e foarte corect, că înţeleg tot ceea ce le spun, că ştiu că nu îi mint, că nu înţeleg cum a câştigat USL-ul alegerile din 2012 la Brăila. Alţii îmi spun că nu face nimeni nimic pentru ei, că apa e scumpă şi nu înţeleg de ce e aşa dacă la un pas e Dunarea, de ce plătesc apa de ploaie dacă ei nu o doresc şi nu o consumă, de ce vine factura de apă cu canalizarea inclusă când ei nu au canalizare, de ce trebuie să obţină avizul de la străzi cu obligaţia de a asfalta strada dacă niciodată strada aceea nu a fost asfaltată, de ce o lucrare de canalizare se opreşte la colţ şi după colţ nu se mai face nimic în condiţiile în care Uniunea Europeană doreşte ca toţi cetăţenii să beneficieze de aceşti bani şi de modernizări, de ce atunci când merg în audienţă la autorităţi sunt trataţi cu dispreţ şi aroganţă… Aş putea continua o săptămână cu problemele pe care mi le ridică cetăţenii … Dar toţi îmi spun la unison: „Tineţi-o tot aşa, doamnă!”

Comentarii