Max Hermann Maxy, braileanul european al avangardei

by Diana Corcan | sâmbătă, Iul 19, 2014
maxy

De la stânga la dreapta: Tristan Tzara, Max Herman Maxy, Ion Vinea, Jacques G. Costin, Marius Lotar – București, 1923. Sursa: http://tristantzarathustra.blogspot.ro

Maxy se naște în Brăila pe data de 26 octombrie 1895. Urmează aici școala primară, dar familia sa se mută relativ repede în București. Aici, Maxy are posibilitatea să-și desăvârșească studiile urmând, după finalizarea claselor liceale, între 1913-1916, cursurile Școlii de Arte Frumoase. Îi are ca profesori formatori pe Frederic Storck și Camile Ressu. Pe parcursul primului Război Mondial, M. H. Maxy se implică emoțional și are o atitudine combatantă. În 1918, împreună cu artiștii I. Roos și I. Steurer, organizează la Iași o expoziție cu scene de pe front. În 1920, la București, are prima expoziție personală. Aici expune, de altfel, multe din pânzele cu scene de război prin care își arată dezaprobarea față de ororile pe care le presupune o conflagrație. În 1921 Maxy participă la expoziția Societății Arta Română. Un an mai târziu pleacă la Berlin și studiază cu Arthur Segal. Frecventând celebrul atelier a lui Arthur Segal, Maxy cunoaște și se identifică cu un grup specific al avangardei occidentale de la începutul anilor `20. E vorba de ramura artiștilor est-europeni veniți la studii sau stabiliți în Germania și Franța, unii în Elveția, cei mai mulți fiind ruși și evrei, artiști care aveau să-și pună amprenta proprie, folclorică și religioasă, în iconografia epocii. În viziunea avangardiștilor din Berlin, deci și în viziunea lui Maxy, un rol important l-a avut cubismul. În aceeași perioadă devine și membru al celebrei Novembergruppe și expune alături de Paul Klee și Louis Marcoussis la galeriile ”Der Sturm”.

În 1924 participă la Expoziția Internațională a grupului ”Contimporanul”, alături de Brâncuși, Klee, H. Arp, A. Segal, M. Iancu, Victor Brauner, C. Mihăilescu, M. Pătrașcu, și înființează Academia de Artă Modernă și Decorativă, pe care o concepe în spiritul Bauhaus, susținând ideea unității de stil dintre toate formele artei. Academia devine, în 1928, Studioul de Artă Decorativă, promovând stilul Art Deco.

Maxy este fondatorul Integralismului și al revistei ”Integral”, la care au contribuit Brunea-Fox, Ion Călugăru, Ilarie Voronca, B. Fondane și Mattis Teutsch. Acest curent presupunea o sinteză a tuturor orientărilor avangardiste din spațiul românesc. Integralismul s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, încercând să exprime spiritul epocii prin noutate și diversitate. El a fost o formă de manifestare originală în cadrul fenomenului avangardei românești. Maxy spunea: ”Omul trebuie să încerce (…), sensibilitatea nu poartă uniformă”. Revista ”Integral ” va apărea sub conducerea sa până în 1928.

 

maxy1

 

În 1926 Maxy se află la Paris și lucrează la scenografia și costumele piesei ”Omul, bestia și virtutea”, de Pirandello, și la ”Saul”, de Gide. E puternic influențat de modelul scenografiei rusești a anilor `20 și, în special, de Bakst. Odată reîntors în București, Maxy începe să fie o prezență constantă pe scena artistică românească și continuă să se afirme pe scena internațională. În 1929 participă la expoziția grupului „Arta nouă” și este premiat cu medalia de aur la Expoziția Internațională de la Barcelona, unde expune obiecte de artă decorativă. Între 1930-1938, Maxy este prezent la toate expozițiile ”Contimporanului”, la expoziția de la Roma a ”Grupului de artă modernă” și este alături de ideile susținute de gruparea artistică ”Criterion”. Din 1939 lucrează ca scenograf la teatrul evreiesc din București ”Barașeum”. Din momentul aplicării legislației antievreiești, în 1941, devine director al acestui teatru, pe care-l conduce împreună cu regizorul Alexandru Finți și actrița Beate Fredanov. În aceeași perioadă este profesor la Școala de artă pentru Evrei, instituție particulară frecventată de elevi și studenți neacceptați pe motive rasiale în școlile de stat. După război, organizează expoziția ”Muncă și artă”, la care, alături de artiști cunoscuți, participă cu lucrări și elevii săi.

M. H. Maxy este numit, în 1949, director al Muzeului de Artă al României și profesor universitar la Institutul de Artă Plastică ”Nicolae Grigorescu” din București, unde va preda până în 1951.

S-a stins din viață în 1971 la București.

 

 

maxy2

 

Tezaurul Maxy ar putea salva Brăila de la faliment

 

Creațiile de tinerețe ale lui Maxy au fost influențate de ideologia constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția ”Arta Nouă” anunțau deja o schimbare spre un modernism moderat. Maxy a fost un grafician remarcabil, ilustrând minunat volumele lui Sașa Pană și Ilarie Voronca. Desăvârșită e și galeria de portrete ale contemporanilor săi: Ion Călugăru, Sandu Eliad, C. Brâncuși, Tudor Arghezi, Geo Bogza, Sașa Pană, Ilarie Voronca. Portetele au fost publicate în epocă în revistele ”Integral”, ”Contimporanul”, ”Unu”, ”75 HP”, ”Puntea de fildeș” și ele țin de etapa de creație de cea mai profundă factură relațională la curentele avangardiste.

În 2003 a apărut la Berlin un volum luxos, cu un tiraj limitat la 199 de exemplare, consacrat pictorului M. H. Maxy. Michael Ilk, autorul monografiei bilingve, afirma că lucrarea este un omagiu adus artistului la împlinirea a 80 de ani de la expoziția acestuia la Galeria Der Sturm din Berlin. De asemenea, exista în intenție ca publicul german să cunoască mai bine un artist care s-a remarcat în avangarda berlineză în anii 1922-1923.

În 2010, M. H. Maxy cucerea Europa! Una din picturile sale, intitulată „Trei muzicieni”, un ulei pe carton semnat și datat 1926, ajungea să se vândă într-o licitație duplex Oradea-Basel (Elveția), cu suma de 118.250 de euro. Importanta tranzacție nu a ținut neapărat cont nici de rolul pe care l-a jucat Maxy în avangarda românească în anii 1930-1940, nici de rolul pe care l-a jucat acesta mai târziu, de data aceasta în societatea comunistă, când și-a depus ofranda pe altarul muncii artistice proletare. Valoarea operei sale și rolul pe care l-a jucat artistul în avangarda românească și europeană sunt certitudini care nu pot fi puse în discuție.

În această vară, lucrările de reabilitare în cadrul Muzeului Brăilei, lucrări care durează cam de prin 1989 încoace, se vor încheia în sfârșit. Cel puțin așa se vorbește prin mediul cultural brăilean. Un spațiu special îi va fi dedicat lui M. H. Maxy, ale cărui creații au fost solicitate de curând pentru o expoziție în București, pe tema culturii urbane. Lipsa spațiului expozițional a determinat Muzeul ca, în mai multe rânduri, să împrumute lucrările pe care le deține altor galerii din țară pentru a fi expuse. Cele mai valoroase colecții ale Muzeului în materie de artă plastică sunt, de altfel, cele de artă avangardistă și cuprind un număr mare de lucrări, evaluate pe piața de artă la sume impresionante astăzi. De la Max Hermann Maxy, muzeul are în colecțiile sale în jur de 120 de lucrări de pictură, grafică și piese de artă decorativă, proiectate și realizate între 1924-1934, precum și covoare, mobilier, obiecte utilitare din metal, legături de carte.

Comentarii