Dan Bistricean 22 iulie 2014
dan bistricean

biserica bulgareasca

În duminica ce tocmai a trecut, Duminica vindecării slăbănogului din Capernaum şi a prăznuirii Sfântului Mare Prooroc Ilie, cine a reuşit să ajungă la Sfânta Liturghie de la Biserica Bulgărească din Brăila a putut experia o mare bucurie. Aici, la parohia Înălţarea Domnului, există un fel de tradiţie, de înţelegere tacită, la care sunt părtaşi mai mulţi cântăreţi bisericeşti, de fapt psalți veritabili, subtili cunoscători ai muzicii bizantine. Aceştia sunt foşti elevi ai Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Brăila, foşti ucenici ai preotului paroh de la Înălţarea Domnului, părinte care le-a fost mentor. Între timp, Şcoala de cântăreţi care funcționa în cadrul Liceului Pedagogic „D.P. Perpessicius” s-a desfiinţat, mulţi dintre absolvenţi continuând să cânte prin bisericile brăilene sau din ţară, alţii alegând calea Conservatorului din Bucureşti sau a Facultăţilor de Teologie din ţară, iar unii, destul de numeroşi, plecând peste graniţă şi urmându-şi viaţa pe care le-a rânduit-o bunul Dumnezeu.

Dar un lucru a rămas statornic. Nu există sărbătoare praznicală ortodoxă la care să nu fie prezenţi la Biserica Bulgărească măcar 3-4 psalţi (aproape de fiecare dată alţii), foşti elevi ai Şcolii de cântăreţi care, veniţi din ţară sau de şi mai departe, se adună la strană şi dau glas cântărilor ortodoxe într-o manieră înălţătoare.

Duminica aceasta, credincioşii prezenţi au fost martori la o slujbă impresionantă, cântăreţii psalmodiind în stilul muzicii bizantine aghiorite, asemenea monahilor de la Muntele Athos. Troparul Sfântului Ilie de la Utrenie, Heruvicul, Axionul Maicii Domnului, răspunsurile la ecteniile rostite de preot şi celelalte cântări ale Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur au fost serafice, făcându-i pe cei prezenţi să trăiască total adâncimea Tainei care se săvârşeşte la o slujbă duminicală.

Pentru cei care nu cunosc sau ignoră frumuseţea muzicii psaltice, trebuie ştiut că aceasta este una dintre cele mai înalte expresii ale civilizaţiei bizantine, civilizaţie pe care, iată, Biserica Ortodoxă reuşeşte să o menţină vie chiar şi astăzi. Eminamente vocală, muzica bizantină ascunde o frumuseţe îngerească, notaţiile psaltice cuprinzând câteva zeci, dacă nu chiar mai multe modulaţii vocale pe care instrumentele muzicale nu sunt capabile să le redea. Este mai mult decât o artă, pentru că nu are doar o funcţie estetică, ci şi una care amplifica dorinţa lăuntrică a ascultătorului de a participa total la Tainele care se săvârşesc în Biserică. Este o muzică de mare fineţe, care înalţă sufletul şi luminează interior trupul stricăcios.

Sfântul Vasile cel Mare spunea aşa: Muzica bisericească dă strălucire sărbătorilor, prin ea se întipăresc mai bine învăţăturile în sufletele oamenilor. Mai precis, muzica psaltică îndeplineşte o triplă funcţie în desăvârşirea omului: estetică, pedagogică şi soteriologică (mântuitoare). Cam cu aceste lucruri se poate împărtăşi un creştin ortodox care renunţă la o oră de somn duminica pentru a merge, măcar de sărbătorile mari, la biserică.

Comentarii